Crez

logo betesda

CE CREDEM DESPRE:

SCRIPTURA, DUMNEZEU, OM , PĂCAT, MÂNTUIRE, NAŞTEREA DIN NOU, BISERICĂ

Noi credem în cele șaizeci și șase de cărți ale Vechiului și Noului Testament, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, înregistrarea completă a dezvăluirii de sine a lui Dumnezeu pentru omenire. Oameni diferiți, în timp ce au scris într-un stil propriu, au fost insuflați supranatural de Duhul Sfânt pentru a scrie cuvintele lui Dumnezeu, infailibile în scrierile originale. Prin urmare, cei care se dedică studierii textului biblic în mod literal, ținând cont de genul scrierii și de contextul socio-istorico-gramatical, pot înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptură este pe deplin demnă de încredere și reprezintă singura noastră autoritatea suficientă și finală pentru întreaga viață în credință și practică.
Noi credem într-unul viu și adevărat Dumnezeu, veșnic (Ioan 17:3), existent în unitate perfectă ca trei Persoane egale și pe deplin divine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Matei 28:19-20). Fiecare membru al Dumnezeirii, în timp ce au funcții diferite, execută roluri distincte dar complementare în istoria răscumpărării omului. Toate cele trei persoane ale Trinității au aceeași natură, atribute, ființă, și sunt în egală măsură demne de aceeași slavă, cinste și ascultare (Ioan 1:1-4; Fapte 5: 3-4).
Noi credem și mărturisim că omul este creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, așa cum spune Scriptura. Partea materială, trupul fizic, a fost luat din țărână, iar componenta spirituală, sufletul și duhul, este din Dumnezeu.
Genesa 1:27, Genesa 2:7
Dumnezeu L-a făcut pe om fără păcat, perfect dar nu desăvârșit, cu voință liberă de a alege binele sau răul.
Genesa 1:31, Genesa 2:17, Deut.30:15
Omul putea să nu păcătuiască atunci , dar acum, prin căderea în păcat, a devenit incapabil să trăiască voia Lui Dumnezeu și nu poate să nu păcătuiască . Omul este sub blestemul păcatului moștenind natura păcătoasă prin nașterea naturală.
Rom.5:12, 5:19, 7:17-23, 5:6
În fața Lui Dumnezeu omul este răspunzător de toate faptele, vorbele și gândurile sale, fiindcă suntem creați liberi să alegem conform propriei voințe.
Toți oamenii trebuie să moară, iar după moarte urmează judecata și răsplătirea veșnică.
Rom.14:12, Mat.12:36, II Cor. 5:10, Evrei 9:27
Noi credem și mărturisim că mântuirea este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine. Plata păcatului este moartea spirituală, despărțirea de Dumnezeu, iar mântuirea este tocmai aducerea la viață, prin Dumnezeu. Mântuirea Lui Dumnezeu afectează trecutul, prezentul și viitorul nostru, afectează trupul nostru și spiritul nostru.
Omul nu se poate mântui pe sine, el nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăți și nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcatele sale.
Ier. 2:22 ,,Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.’
Rom. 1:20 ,,…nu se pot dezvinovăți.’
Amos 9:2,3 ,,De-ar patrunde chiar până în locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea ; de s-ar sui chiar până în ceruri, și de acolo îi voi pogori… de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște.’

Faptele sale bune nu pot crea merite în acoperirea trecutului vinovat și câștigarea mântuirii. Ele pot fi o dovadă a mântuirii acelui om.
Rom. 3:20 ,,…nimeni prin faptele legii.’
Isaia 64:6 ,,toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.’
Ieremia 13:23 ,,…ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteti deprinși să faceți, răul?’
Mântuirea este prin Harul Lui Dumnezeu, care este o favoare nemeritată pe care Dumnezeu ne-o dă prin moartea și viața Lui Isus Hristos.
Tit. 2:11 ,,Harul lui Dumnezeu… aduce mântuire…’
Efes. 2:8,9 ,,Prin har ați fost mântuiți… nu prin fapte’.
Fapt. 15:11 ,,…suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.’
Tit. 3:5 ,,El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi.’
Isus Hristos este singura cale pentru mântuirea omului păcătos, indiferent de rasă, naționalitate, sex sau clasă socială.
1 Ioan 2:2 ,,El este jertfa de ispășire pentru păcatele …întregii lumi,’
Tit. 1:11 ,,Harul aduce mântuirea pentru toți oamenii.’
I Tim. 2:4 ,,Dumnezeu… voiește ca toți oamenii să fie mântuiți.’
Pentru a fi mântuit, omul trebuie să îndeplinească două condiții: pocăința și credința. Ele sunt totdeauna nedespărțite.
– pocăința înseamnă recunoașterea păcatului, părerea de rău pentru el, părăsirea lui și mărturisirea lui în fața Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu.
– credința înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care Dumnezeu îl oferă în Hristos, spre mântuire ăi viață veșnică.
Noi credem și mărturisim că nașterea din nou este regenerarea vieții prin care suntem înzestrați cu capacități spirituale prin care putem avea o relație spirituală cu Dumnezeu, urmărind împlinirea voii Lui Dumnezeu și a valorilor împărăției Lui în viața noastră. Întreaga noastră personalitate este regenerată cu ocazia nașterii din nou, și caracter și intelect, sentiment sau voință.
Ioan 3:7 ,,Trebuie să vă nașteți din nou.’

Fără naștere din nou, toate încercările noastre de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecății, de a trăi voia Lui Dumnezeu, sunt falimentare și fără un rezultat remarcabil. Firea noastră pământească este o fire păcătoasă, care dă roadele păcatului și numai Duhul Sfânt poate face în viața păcătosului transformarea care să-l facă pe acesta plăcut Lui Dumnezeu. Prin pocăință și credință, un păcătos poate fi născut din nou și Dumnezeu face această lucrare a nașterii din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt.
Matei 7:16-18 „Culeg oamenii strunguri din spini, sau smochine din mărăcini?… Pomul rău face roade rele… Pomul rău nu poate face roade bune’.
Rom. 8:7 ,,ea (firea pământească) nu se supune Legii lui Dumnezeu ți nici nu poate să se supună’
Matei 12:34 „…cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi?’
Biserica locală, după învățătura Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup de credincioși dintr-o localitate, născuți din nou și botezați pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul lor. Ei se unesc cu scopul de a se închina Lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a păstra curată credința și învățătura creștină potrivit cu Scriptura, și de a colabora la propovăduirea Cuvântului Lui Dumnezeu.

Conducerea directă a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfânt, iar acei dintre noi care primesc anumite însărcinări în cadrul ei, sunt slujitori ai bisericii, și nu stăpâni. Nu recunoaștem grade ierarhice, iar dreptul de membru nu se moștenește, ci se primește personal, în urma botezului, pe baza mărturisirii credinței în Domnul Isus, prin nașterea din nou.

Membrii între ei se numesc frați si sunt egali în drepturi și îndatoriri, indiferent de rasă, naționalitate, clasă socială sau pregătire educațională.
Mat.23:8; Efes.5:30; Fapte 2:41